Diferența dintre Marsupi Breeze și Clasic

Trebuie spus că din vara 2017 s-a renunțat la ”Plus”, noua denumire fiind doar Marsupi. Deci avem Marsupi Clasic și Marsupi Breeze. Și un bebe prin zonă, musai :-).

Mă întreabă lumea deseori care este diferența dintre Marsupi Breeze și Clasic. Răspunsul este simplu: Breeze are în compoziție 60% in + 40% bumbac organic, iar ca umplutură are 1 singur strat de vatelină. Vine într-o singură culoare, gri deschis.

Clasic are în compoziție 100% bumbac organic, iar ca umplutură 2 straturi de vatelină. Vine într-o varietate de 6 culori.

Breeze: recomandabil în prag de vară / vara, și când bebe este mic mic, să zicem până într-o lună, fiindcă materialul este ceva mai moale pe spatele copilului.
Clasic: recomandabil când bebe este mai mare, și într-adevăr, să nu fie foarte cald afară. Oricum, iarna este necesară protecția de frig, în ambele din cazuri.

În rest, dacă sunteți atras de o anumită culoare, nu greșiți dacă alegeți orice variantă. În definitiv, nu trebuie să stăm chiar în soare, când este cald cald afară :-).

A, și să nu uit! Așa se folosește Marsupi, fie Clasic, fie Breeze:
Vezi cum se folosește Marsupi Plus.

Enjoy life! 🙂

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]

Cum afli dacă ai Isofix la mașină?

ISOFIX-ul este un sistem de prindere, în mașină, a scaunului auto pentru copii. Este important să aflăm dacă avem ISOFIX la mașină, ca să știm către ce model de scaun auto să ne îndreptăm.

Putem găsi foarte ușor dacă mașina noastră este echipată cu ISOFIX. La modelele mai moderne, găsim etichete cusute pe banchetă, exclusiv în locurile din dreapta și stânga (nu la mijloc). Sau găsim chiar lăcașuri special create pentru a ușura găsirea și utilizarea ISOFIX-ului. În ce privește scaunele cu ISOFIX, acestea sunt dotate cu doi clești speciali, situați în partea din spate / jos.

La modelele auto mai vechi, trebuie să căutăm cu mâna la îmbinarea dintre spătarul și șezutul banchetei. De cele mai multe ori, ISOFIX-ul nu este vizibil direct, ci trebuie să depărtăm puțin partea de jos a spătarului de banchetă, ca să descoperim dacă se văd cele două cleme ale unui ISOFOX, prinse în caroseria mașinii.

În cazul în care mașina noastră nu vine echipată cu ISOFIX, ne rămâne opțiunea montării unui kit de Isofix.e auto.n prealabil însă, ar fi bine să ne interesăm, la reprezentanța mașinii noastre, dacă modelul Care nu este deloc scump (raportat cel puțin Îla beneficiul pe care-l aduce cu sine), și este și ușor de montat. În ultimă instanță, putem opta și pentru montarea kitului de ISOFIX la un servicpe care-l deținem are lăcașurile făcute pentru înșurubarea kitului de ISOFIX.

Este nevoie de cărucior și pătuț ÎNAINTE de naștere?

La magazin vin deseori părinți care-mi spun că au cumpărat diverse articole pentru copii, dar nu le-au folosit deloc. Aici nu-i vorba doar de bani risipiți, ci mai degrabă de investiție neprofitabilă. De ce să nu cumperi ceva care să-ți fie cu adevărat util și de ajutor, ție ca părinte, în loc să achiziționezi produse care doar vor umple spațiul?

Dar cum putem ști dinainte ce va fi de strictă necesitate, sau de ce ne putem lipsi – cel puțin într-o primă fază – în creșterea copilului? În acest articol, am pus vizorul pe două articole foarte comune: pătuțul și căruciorul. Nu m-am limitat la optica mea, ci am întrebat și părinții. Astfel, am lansat un topic pe un grup de facebook. Întrebarea mea a sunat așa: ”Astăzi ați mai cumpăra pătuț și cărucior înainte de nașterea lui bebe?” Din 47 de mămici respondente, 23 au răspuns ”categoric da”, 12 au răspuns ”categoric nu”, celelalte 12 mămici oferind răspunsuri nuanțate, adică ar cumpăra doar unul sau altul dintre articole, însă cu diverse condiționări.

Este foarte interesant de constatat că discuția aceasta are conexiuni directe cu co-sleeping-ul (mama și bebe dorm în același pat) și cu purtarea bebelușilor (babywearing-ul). Orice decizie a unui părinte trebuie respectată, însă este bine de știut care sunt opțiunile disponibile. Uneori este atât de greu de ales, încât varianta cumpărării căruciorului și a pătuțului pare cea mai puțin riscantă: dacă nu va fi nevoie de ele, măcar le-am avut în casă, pentru orice împrejurare. Abordarea corectă însă presupune – în opinia mea – pregătirea mămicilor pentru cât mai multe și corecte variante posibile. Astfel încât, atunci când se apropie momentul, s-o aleagă pe cea mai apropiată de sufletul ei.

Și aici intrăm în subiect, nuanțele fiind nesfârșite. Din fiecare însă, se poate trage o concluzie valabilă. Spre exemplu, Oana și Dania au scos o laterală a pătuțului și l-au lipit de patul mare, facilitând astfel alăptatul. Irina îsă nu a folosit pătuțul până la 3 luni, și a descoperit că bebe se înțelege foarte bine cu Manduca. Bianca – în schimb – alternează folosirea căruciorului cu Manduca din dotare. Diana menționează că alăptatul este mai ușor și mai discret în wrapul țesut (decât dacă ar folosi căruciorul, ca mijloc de transport). Ruxandra spune că a vrut să stea liniștită, așa că a cumpărat totul înainte :-). La primul copil a folosit și cărucior și pătuț, la al doilea doar căruciorul. Amuzându-se la maxim, Maria spune: ”cunoastem faza cu patutul….depozit de jucarii a fost :))”.

Nu aș vrea să direcționez într-o parte sau alta, dar pot confirma și eu că astăzi, cu internetul și curieratul rapid la îndemână, o achiziție nu durează mai mult de 24h. În plus, din experiența personală (adică a soției :-), 3 copii), am văzut că s-a descurcat mai bine, cel puțin în primele săptămâni, cu co-sleeping-ul. Dacă bebe nu-i lângă tine când trebuie să-l alăptezi (sau măcar într-un pătuț lipit de cel mare), este greu să te ridici în picioare, să mergi să-l iei pe bebe, să-l alăptezi, iar în picioare, iar înapoi la pătuțul lui bebe etc. Până se stabilizează puțin lucrurile și-și revine mămica, este foarte util să fie totul cât mai simplu, fiindcă resursa odihnă este cea mai importantă, în această perioadă.

În ce privește căruciorul, îmi este clar că situațiile sunt foarte diverse. Un lucru este însă cert: purtarea bebelușului pare să reproducă mai bine mediul intra-uterin, datorită poziției copilului și a apropierii fizice față de mamă. Plus de asta, oferă o mobilitate atât de importantă, și în casă, și afară. Mâinile părintelui purtător sunt libere, dar și protejate de un purtat nesănătos și solicitant pentru încheieturi / coloană, atunci când folosim doar brațele pentru a-l ține pe bebe.

Una peste alta, informarea cât mai bună din timpul sarcinii este esențială. Folosiți grupurile de facebook, sau pistonați cu întrebări prietenele care au născut deja. O perspectivă în care pare că toate produsele din lume sunt necesare poate să încarce o viitoare proaspătă mămică cu emoții mai puțin pozitive, distrăgând atenția de la subiectele esențiale legate de primele momente de după nașterea lui bebe.

Învață să folosești un marsupiu… oriunde te-ai afla!

Când se naște bebe ești zombi, mai ales dacă e vorba de primul.

Scara fericirii prinde forme cel puțin ciudate: te bucuri dacă poți obține 4 minute liniștite (nu mai mult) ca să faci un duș. Și ești fericit!

Fiindcă timpul devine resursa cea mai afectată.

Tocmai de aceea, la magazinul Teri s-a născut practica consultanței ”la distanță”.

Dacă simți că ți-ar prinde bine să afli de acasă cum se folosește un marsupiu ergonomic, dă-mi de știre. Până acum, am reușit doar să surprind :-), așa cum a fost și cazul Georgianei din Constanța:


Când recunoștința se întoarce la producător.

Nu-i puțin lucru să folosești un port-bebe vândut în toată lumea, iar producătorul să locuiască în orașul tău.

Este cazul marsupiului Isara, pe care Laura și Mircea l-au luat inițial în testare gratuită de la magazinul Teri. În final l-au și achiziționat, fără să știe că este proiectat și fabricat în România! Înainte însă, mi-au comunicat întreaga lor admirație pentru un produs bine făcut, lucru care m-a impresionat, evident. Continuă lectura „Când recunoștința se întoarce la producător.”

A sosit și acest moment… copiii se întorc singuri de la școală!

Nu se poate să trăiești acest moment fără puțină strângere de inimă. Iuliu și Tereza sunt în cls. a III-a și a II-a. și am discutat de ceva vreme acest subiect cu ei.  I-am pregătit cum se cuvine, am ales un traseu care cuprinde doar treceri de pietoni semaforizate. Au un telefon la ei, este centrul orașului, deci totul ar trebui să fie ok.

Astăzi a fost ziua Z. Am încercat să-i ”filez”, dar am fost reperat! :-). Am simțit că le-am trădat încrederea. Am îndrugat ceva, le-am spus că treceam pe-acolo cu altă treabă (minciuni…), și ne-am despărțit. Până la urmă, au ajuns acasă cu bine. Însă pe drum, am primit de la Tereza două sms-uri concludente:
1. ”Tata sa stii ca nu mi-a placut ca ai venit dupa noi !!!”
și
2. ”Ce inseamna (singuri) daca tot ai venit dupa noi? :(”

Sigur, sunt multe pericolele de care încercăm să-i ferim. Contextul vieții la oraș, combinat cu lipsa grijilor economice face să întârzie momentul la care copiii ar trebui să-și asume anumite responsabilități. Pe de altă parte, experiența acestei zile m-a învățat că dorința lor de independență este mai mare decât își închipuie părinții! Cumva, acest lucru mi s-a întâmplat și mie. Când am fost lipsit de prezența și suportul imediat al părinților, au pornit în mine resorturi necunoscute, care m-au ajutat să mă definesc și să am un cuvânt de spus în situațiile trăite.

Momentul plecării trebuie pregătit din timp, fiindcă el oricum va veni. Snif, snif 🙂

 

Jocul sau jucăria

2013-03-07

Tone de jucării. Mi-am zis odată că scot şi dau 90% din jucăriile care se află la noi în casă, din două motive: 1. Copiii vor aprecia ceea ce rămâne, şi vor avea simţul măsurii lucrurilor. 2. Părinţii vor fi deranjaţi (în mod benefic) din confortul gândului că dacă este plină camera copilului cu jucării, atunci îşi pot vedea liniştiţi de treburi în continuare, chiar şi atunci când s-au întors acasă.

Mai ales în primii ani, cred că resursa cea mai dorită de copil este prezenţa părintelui, deci timpul pe care-l petrecem cu el. Ca să-i arătăm o carte, ca să ne jucăm împreună. Mai târziu va fi şcoala, vor interveni prietenii, sportul, alte preocupări. Este mult să credem că avem 7 ani la dispoziţie pentru formarea caracterului unui copil (cei „7 ani de acasă”). În realitate, la trei ani poţi trage linia, la modul cel mai grav şi serios. De acolo încolo, corectezi pe ici pe colo, dacă ai noroc de un copil bun şi ascultător.

De aceea, nu trebuie să întoarcem complet spatele jucăriilor, dar să fim atenţi şi la timpul pe care-l acordăm pentru a relaţiona direct cu copiii. Dacă timpul acesta este mic, nici pretenţiile noastre de a influenţa viaţa copiilor noştri nu pot fi mari. Jucăria să fie mobilul, modul prin care, şi nu scopul, „salvarea” noastră. Aş investi cu mai mult drag în 2 jucării + 8 activităţi împreună cu copilul (teatru de păpuşi, muzeu, grădină botanică, barcă pe lac etc), decât 10 jucării mai mult sau mai puţin sofisticate, care să reducă bugetul activităţilor formatoare, petrecute împreună.

De vorbă cu ”tăticul” Marsupi Plus: zece întrebări despre port-bebeuri.

2014-03-18

Interviu cu Andrei Madly, producătorul Marsupi Plus, din Cluj-Napoca.
Situl Marsupi Plus: marsupi.ro.
1. Salut Andrei, de ce un port-bebe și nu un cărucior?

Păi nu e chiar sau-sau. Depinde de părinți, de condiții, de stil de viață… Un port-bebe are avantaje asupra căruciorului atunci când lui bebe și / sau părinților / mamei le place să fie purtați / să poarte în brațe. Sau, dacă familia locuiește la etaj, și căruciorul ar trebui să fie cărat în sus și-n jos (cu bebe în brațe!).

 

Sau, dacă drumul pînă în parc e destul de accidentat, dacă trebuie să schimbăm mijlocul de transport, dacă mergem cu metrou / tramvai etc. Cred că ai prins ideea: cu port-bebe putem fi mai supli, mai flexibili, mai ușori, mai mobili.

În plus, pe net circulă un video care arată ce vede un bebe din cărucior, și ce vede din port-bebe. Google it (:o>)

 

2. Pare tentant să ții copilul cu fața spre lume, să poată vedea mai bine. Ce înseamnă poziție corectă în port-bebe? Se poate purta lateral sau la spate? Cât de tare trebuie strâns bebelușul în port-bebe?

Pozitia corectă trebuie să fie potrivită anatomiei copilului, să fie comodă și plăcută. Poziția M sau “broscuță” este o astfel de poziție. Purtătoarele ergonomice (explic mai jos ce înseamnă ergonomic) asigură tocmai această poziție, și folosesc părintele ca pe un suport pentru copil.

Copilul vede destul de mult și dacă este cu fața către părinte. Dacă e pe lateral / șold, vede tot. Dar, la nevoie se poate și retrage sau feri. Dacă e cu fața înainte, este supus unui “bombardament vizual” de care nu se poate ascunde.

Cum purtăm (față, șold, spate) depinde de modelul de purtător, de vârsta copilului, de ce dorim, câtă experiență avem etc.

E bine ca bebe să fie bine fixat, să nu balanseze. Lor le place la înghesuială, în primele 9 luni au avut puțin spațiu locativ.

 

3. Sunt multe port-bebeuri, de la sling și wrap (cu țesătură elastică sau fixă) pana la așa-numitele SSCuri. Cum poate ști un părinte care port-bebe i se potrivește mai bine?

În principiu din 2 surse: de la alții și din proprie experiență. De la alții: utilizatori (prieteni, colegi, etc), specialiști (medici, moașe, doula, consilieri purtare), recenzii / experiențe de pe net.

Proprie experiență: de preferință, încercați mai multe modele în primele luni de sarcină (mai târziu poate doar tatăl (:o>). Dacă se poate, încercați cu copii de vârste diferite, și purtați-l o vreme. După naștere, dacă se poate încercați înainte de-a cumpăra. De la prieteni, sau chiar de la magazin. Intră pe forumuri și vezi cine ar fi dispus(ă) să te ajute. Chiar dacă plătești o chirie sau o garanție, tot e mai bine să te asiguri că vă potriviți. Cel mai scump purtător e acela pe care nu îl folosești.

Nu lăsați prietenii/rudele să dea banii pe un purtător oarecare: spuneți-le ce doriți sau ce nu doriți. Eu am avut mai mulți clienți care au cumpărat de la mine purtătorul pe care și l-au dorit părinții copilului.
4. Există un timp maxim recomandat de purtare a bebelușului?

Există un mod recomandat de viață? Bebelușii nu știu nici politețe, nici milă de părinți. Ei comunică dacă ceva e prea mult. Scutecul nu se poate schimba în purtător, nici alimentarea nu e simplă.

Ca adult: antrenează-ți mușchii, ia-o încet, nu exagera.
5. Bebe adoarme ușor și repede în port-bebe. Este ok să doarmă la verticală?

Mamele ale căror copii nu prea dorm, dar adorm în port-bebe, consideră că e o binecuvîntare.

În perioada intrauterină, bebe nu doar că dormea, dar stătea toată ziua în poziții față de care cea din port-bebe e boierie.

Un lucru care e semnificativ aici: într-un purtător bun bebe e susținut sub coapse, la fund, spate și burtă, e o susținere foarte bună, bine distribuită, fără concentrări de forțe. E ok să doarmă în port-bebe. Dacă nu i-ar conveni, n-ar dormi.
6. Se poate alăpta în port-bebe? Ușor și discret :-)?

Depinde. De unghiuri, de înălțimi, de mediu, de atitudinea celor din jur. Probabil că nu e cea mai comodă variantă. Experiența mea cu alăptatul e zero, dar știu mame care practică alăptatul în port-bebe, poziția cea mai facilă e cînd bebe e purtat pe șold.
7. Există o întrebare legată de început, de primul moment în care bebelușul ar putea fi purtat. Care este acesta? Există precauții asociate cu nașterea prematură?

Cum spuneam și în răspunsul 5, un purtător bun îl susține pe bebe mai bine decât poate părintele cu mâinile. Deci, dacă un bebe este luat în brațe, teoretic ar putea sta și într-un purtător, uneori chiar mai bine. Depinde mult de model, de dexteritatea părinților etc.

Normativele europene pleacă de la 3,5 kilograme. Este o greutate la care un bebe e în mod cert (…) bine dezvoltat, si un purtător bun poate fi utilizat fără rețineri (atenție la utilizarea corectă).

Mulți nou-născuți au sub 3,5 kg, dar sunt sănătoși și perfect dezvoltați. Dar asta nu o poate stabili de la distanța la care este nici normatorul european, nici un alt specialist care nu vede copilul.

Mai concret: dacă aveți întrebări, nedumeriri etc, consultați un specialist: medicul pediatru sau puericultor.

Pentru cei născuți prematur situația necesită atenție mărită, și aici specialistul are primul și ultimul cuvânt: pe de o parte, contactul fizic cu părintele se pare că are un efect foarte benefic asupra dezvoltării lui bebe, pe de alta prematurii își au provocările și nevoile lor specifice.
8Limita de vârstă / greutate în utilizarea unui port-bebe?

Limita inferioară cred că am acoperit-o cu răspunsul anterior. Limita superioară? Putem să purtăm și un bebe greu sau foarte greu, putem purta un școlar în unele purtătoare. Dar de ce am face-o?

Câteva situații posibile: un copil accidentat, sau teren foarte accidentat, sau un copil cu mobilitate redusă, sau oboseală mare, sau… Pentru a purta copiii mai grei (15 kg și mai sus) e nevoie de condiție fizică, respectiv antrenament.
9. Pe vreme bună apare și cheful de plimbare. Ce ne facem însă iarna? Fiind în poziție statică, bebelușul va fi afectat de frig? Există accesorii speciale pentru vreme rece?

Noi recomandăm purtarea pe sub hainele groase, atunci nici bebe nu mai trebuie înfofolit, și circulația sângelui nu e limitată. Și aici depinde de modelul de purtător, și ce anume facem. Din casă în casă (vizită la Popești) sau din casă în mașină e una, din casă în parc poate fi alta, mai ales dacă îl ducem pe bebe să se joace în parc…

Există hanorace / huse speciale pentru utilizarea cu port-bebe, unele pentru frig, altele pentru ploaie, altele pentru ambele.
10. Ce secret ne mai poți spune despre port-bebeuri?

Cred că majoritatea “secretelor” le-am aflat de la utilizatori (:o>).

Sunt multe purtătoare pe piață, și nu cred că este vreunul “perfect”. Important e să vă găsiți unul care vi se potrivește. Și să-l folosiți. Cu plăcere.
Mulțumesc!

Purtător ergonomic:
Port-bebe ergonomic este denumit/considerat cel care (sus)ține copilul într-o poziție fiziologică, comodă, sănătoasă.
Sunt purtătoare care nu sunt ergonomice, uneori vezi pe stradă unele în care copilul pare că înoată pe spate… Iar părintele are nevoie de o mână sau de ambele ca să se asigure că nu pierde copilul.
Din punctul de vedere al părintelui, ergonomia înseamnă funcționalitate și comfort. Dacă purtătorul nu are o centură, toată greutatea se va duce pe umeri. Dacă bretelele sunt înguste, sănătate multă!

Desene animate ”de casă” – Prietenia este frumoasă

2014-03-19

Un moment de lipsă de inspirație – paradoxal – ne-a fost de ajuns ca să ne apucăm, pentru prima dată în viață, să facem singuri desene animate! Copiii au fost foarte încântați de idee. Nu știam ce va ieși, dar ne-am apucat de lucru. A durat vreo două zile și ceva, și a rezultat ce se vede. Titlul dat: Prietenia este frumoasă.

Am spart gheața și în această direcție, și mă bucur că s-a întâmplat, fiindcă în acest fel, avem la dispoziție o nouă activitate, care poate fi întinsă pe o perioadă mai lungă, și implică mai multe aptitudini.